Roua diminetii

Dimineata. Tabloul rasaritului este adaugat expozitiei naturii ca in fiecare dimineata.

Ea continua sa planga, nu s.a oprit toata noaptea. Se gandeste la el, la ochii lui stralucitori, la buzele sale delicioase, la parul sau lung...
Gandul ca a parasit.o pentru cealalta nu.i da pace.
Ar vrea sa moara, ca sa vada si el cat l.a iubit. Dar ar fi lasa. Lui nu.i placea lasitatea. Nici ei de altfel, dar in momente disperate...
Se gandea mereu ce are cealalta mai bun. Nu.si putea inchipui cum, de la o iubire atat de mare, ajunge sa sufere in asa hal. Dupa lungi chinuri, nu a gasit nimic mai bun la cealalta. Incepe sa planga si cerul cu ea.
Isi ia stiloul si o foaie si iese pe usa stramta a casei. Tunetele si fulgerele furtunii care s.a pornit nu o opresc, e prea distrusa.
Desculta, se plimba prin curtea casei plina de neliniste. Roua diminetii ii uda picioarele.i plapnade. Isi aprinde tigara. Ploaia i.o stinge, dar nu observa.Ia stiloul in mana si incepe sa.si insire gandurile, ca intr.un jurnal. Cere ca el sa fie fericit, pentru ca il iubea mult prea mult, pe cealalta o ura. Trei minute mai tarziu, ploaia a incetat, odata cu suferinta fetei.