1.O aiureala de inceput ar fi aceasta: prin primavara, sau chiar mai demult, pe drumul vechi spre scoala [ii spun vechi pentru ca nu o mai iau pe acolo din clasa aVI-a], mergeam linistite cu ghiozdanele in spate. Deodata, in fata noastra apare un caine, un caine jegarit, cu ochii bolnaviciosi, cu blana murdara si cu coada devorata de purici. Un caine ca toti ceilalti caini din Romania. De ce ca toti ceilalti? Pentru ca, oameni buni, s-a cacat in mijlocul drumului si a fugit. Ha!
Si pentru ca tot vorbim de caini, in poza aceasta -> PARAPAPAAAAM vi-l prezint pe cel mai iubit caine. VASILEE! :*
Ne e dor de tine, Vasi! Cine ne mai urmareste pe noi de la sir, la scoala, de la scoala la sir si la andreea, de la andreea in poli? Cainele asta are un lpc special in inimile noastre :)). [zi frumoasa cu Andreea, Aspi, Geo, Moni].
2. O a doua aiureala: mi se pare tampit ca, de plictiseala sa arzi lumanari. Si sa iti invelesti mana in ceara.
[to be continued...]
cand ati iesit voi cu Aspi nu am fost :-?
RăspundețiȘtergere