Unsprezece minute

Unsprezece minute

Paulo Coelho

“Iubirea mea moare chiar înainte de a se naste.”

“Pasiunea te face să nu mai mănanci, să nu mai dormi, să nu mai muncesti, să fii împacat. Mulţi se sperie de ea, deoarece, cand îsi face apariţia, doboară toate lucrurile vechi pe care le întalneste."

“[…] nădăjduind să găsească in pasiune soluţiile pentru toate problemele lor. Îsi pun in cealaltă persoană toată răspunderea pentru posibila lor fericire. Sunt mereu euforice fiindcă li s-a intamplat ceva minunat sau deprimate pentru că ceva neasteptat a sfarsit prin a distruge totul.

Să te îndepartezi de pasiune sau să i te abandonezi orbeste – care dintre aceste două atitudini e cea mai putin distructivă? Nu stiu.“

“Ne cunoastem numai cand ne găsim în faţa propriilor noastre limite.”

“Eu sunt două femei: una doreste sa aibă toata bucuria, pasiunea, aventurile pe care mi le poate da viata. Cealaltă vrea sa fie sclava unei rutine, a vietii de familie, două lucruri care pot fi plănuite si realizate.”

“Acum îsi căuta din nou raţiunea de a trăi – mai bine zis, dăruirea cea mai nebunească cu putinţă, aceea în care cineva îsi oferă inima si nu cere nimic in schimb.”

“Dorinţă. Dorinţă? Dorinţă!”

“Importantă e prima dorinţă pentru că ea e ascunsă, interzisă, neacceptată.”

“Dorinţa nu este ceea ce vezi, ci ceea ce îţi imaginezi.”

“Cine e capabil să simtă stie că este capabil să se bucure de plăcere chiar si inainte de a-l atinge pe celălalt.”

“Cine zăreste si descoperă fiinţa la care a visat totdeauna stie ca energia sexuala se dezlanţuie chiar inaintea sexului propriu-zis.”

“Dragostea cea mai puternică este cea care-si poate manifesta slăbiciunea.”

“Eu sunt dragostea lui, eu sunt muzica.”

“Îi cere să o atingă, să o simtă cu mainile lui, pentru că trupurile se inteleg, desi sufletele nu sunt intotdeauna de acord.”

“Ca să-ţi domini sufletul, trebuie să înveţi să-ţi domini si trupul.”

“În definitiv, suntem fiinţe omenesti, ne nastem incărcaţi de vină, ne temem cand fericirea devine ceva posibil si murim ca să-i pedepsim pe ceilalti pentru ca ne simţim totdeauna neputinciosi, nedreptaţiţi, nefericiţi. Să-ţi poti plăti pacatele si să-i poţi pedepsi pe păcătosi – ah, nu-i asa ca e un deliciu? Da, e cel mai grozav.”

“[…] cu cat sunt mai departe sentimentele pe care incercam sa le înăbusim si sa le dăm uitării, cu atat sunt mai aproape de inimă.”

“[…] daca suntem departe de persoana iubita, fiecare persoană de pe stradă ne trezeste amintirea ei.”

Jur ca as citi cartea asta la nesfarsit. :)

** a 250-a postare. Cheers!