vineri, 11 martie 2011

Love can't be free.

Am un defect...[bine, am mult mai multe, dar pe acesta ma concentrez acum]. Pun mult prea mult la suflet unele lucruri. Ajung prea repede sa iubesc, sa iubesc intr-un mod puternic, mult mai mult decat puternic, pot spune. Iubesc atat de suferind, atat de puternic, incat manifest indiferenta persoanei respective.
Mi-e frica. Mi-e frica sa te pierd, caci m-as rani -nu spun cat de rau- pe mine, dar parca mai frica mi-e sa te am. Mi-e frica sa nu se intample sa trec prin fata ta si sa ma bufneasca plansul. Mi-e frica sa vorbesc cu cineva despre asta, iar ma inchid in mine. Cu tine ma simt in siguranta, sunt distrusa. Alte lacrimi varsate fara mila pentru nimic. Ma strangi atat de tare in brate si sunt atat de fericita...unul dintre putinele momente in care sunt cu adevarat fericita, sunt distrusa. Nici asta nu mai pot sa am. Oare o sa rezist?
Sa nu va mirati daca, odata, nu o sa mai auziti un timp de mine. Am ajuns intr-un moment in care sufletul meu este atat de mancat, distrus, incat vreau sa ma inchid in mine un timp. Nimeni nu ma poate ajuta acum. Nici macar eu.

In ochii tai vad rasaritul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu